dinspre

cu cât mai multă lume-n jur avem

cu-atât mai singuri şi mai neajutoraţi

departe de tot ceea ce-ar fi trebuit

să-nfăptuim

m-am întâlnit şi mi-a fost milă

şi-un sfat mi-am dat: ia-te de mână

şi poartăţi paşi prin deşertul de lumină

şi-arsura singurătăţii va curăţa orbirea ta

să mori răstignit între doi tâlhari

e chiar dovada ultimei singurătăţi

şi realizezi că pentru a te regăsi

tu trebuie ca să te pierzi

 "Eli, Eli, lama sabachthani?

nu este nici întrebare şi nici constatare

e doar justificarea

sfârşitului singurătăţii

mi-e dor de mine, de linişte şi-înţelepciune

aş vrea să mă strecor la sânul celui ce am fost

să pot să-l înţeleg pe cel care voi fi

şi-astfel prezentului să-i dau un rost