Postări
mai bine lasă-mi
sufletul să dogorească
să pârjolească
câteva cuvinte-n jur
decât să piară-n
plasa neputinţei
sub apăsarea
altei glaciaţiuni
mă învelesc în
frigul orelor târzii
şi luna-mi este
martor în tăcere
cuvintele
plecate-n pribegie
au rătăcit şi au
căzut pe lungul drum
din ceaţa putredă
ce mă-nconjoară
se-aude-n şoaptă,
o poveste
căci am avut şi
totul am pierdut
nimic din ce s-a
rupt nu se înnoadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu