lăsarea de sânge

să nu râzi maică, dar nepăsarea ucide ca şi tumultul

că la viaţa mea am văzut mulţi doborâţi de lingoare

şi dacă nu-i tăiam sub limbă

li se-ncurcau vorbele cu răsuflările şi-ntindeau copita

ori mă chemau de printre nopţi

să-i trag de aplecate

că se lăcomeau la viaţă bată-o-ar să o bată năcazul

şi li se-ncurcau temerile printre vene

sau mă chemau la câte unul ce părea apucat, muşcat de ţeţe

şi până nu-l crestam pe spate

nu i se-nmuiau mădularele lăsându-l limpede şi liniştit

între fustele muierii sau în braţele mă-sii

da cel mai greu era cu lepădaţii

că ăştia cădeau laţi pe unde apucau

şi degeaba îi mângâiau cu oţet pe la tâmple

până nu-i băgam brişca-n venă şi-l mulgeam ca pă păcătos

să fac loc sângelui să se primenească nu să scula dintre duşi

aşa că atâta sfat îţi dau: cată la faţa omului

şi te sfii să bagi cuţâtu