reprimarea ca mod abuziv coercitiv si isteria ca raspuns aluziv demonstrativ

România lui „merge şi aşa” este o Românie tristă, cenuşie, ruptă-n coate, prăfuită, plină de pungi de plastic purtate de ici-colo şi de hârtii aruncate oriunde. Oraşele strâng din dinţi şi aleargă disperate după o toaletă publică care dacă există ori e plină de indiferenţă ori e inchisă ca un club de noapte la ora prânzului. Dar nici să te grăbeşti prea tare nu poţi pentru că rişti să-ţi scrânteşti picioarele printre dărâmături, gropi sau coaste rupte din asfalt. Tot ele se uită mirate la toate câte se întâmplă jur împrejur fără să-şi dea seama că răul lucrează. Aceste oraşe cu ochii scoşi, cu jaluzelele lăsate (să nu se vadă sărăcia şi umilinţa) cu faţadele căzute, înnegrite de plictis sau disperare îşi caută parcurile şi spaţiile verzi pe sub mormane de betoane. Aceste oraşe sunt aplaudate la scenă deschisă pentru cutezanţa de a rezista asaltului consumerism. Această Românie este mereu în căutare de lideri care trebuie să-i spună cum să voteze, cum şi unde să vomeze, când poate să iasă-n stradă şi ce anume trebuie să ceară, e dispusă să linşeze grupe, categorii sau individualităţi pentru că taiatul sub limbă şi lăsarea de sânge se spune că face bine mai ales dacă se face organizat şi îndrumat. Lideri! Un plural minune care acoperă ca o generalizare găunoasă malignul şi benignul sub aceaşi coajă. Ce dacă nu avem lideri, îi fabricăm, pentru că în ţara asta există fabrică pentru orice: de la cuţite, pahare şi farfurii de unică folosinţă până la silicoabe şi botoxuri personalizate. Avem fabrică de căţeluşi şi pisicuţe orfane dar avem şi fabrici de cerşetori care nu reuşesc nici să moară dar nici să trăiască din pomana statului. Avem fabrici de mătuşi bogate şi de păduri tăiate, avem fabrici de şpăgi recurente care sar direct în buzunare nevinate, avem fabrici de otrăvuri, fabrici de intoleranţă şi când se abate câte o năpastă avem fabrici de jelitori oficiali sau de ocazie... fabrici şi uzine... mai nou, adică de vreo douăzecişicinci de ani reciclăm (conform legii conservării energiei) totul... oameni, destine, funcţii, canale de comunicare... la caractere nu se poate realiza incă transferul dar se lucrează intens... dar cel mai bine lucrează fabricile de Doreli, de Gică-contra şi de Mitici ca să păstrăm nealterat spiritul locului stropit amar de vreme cu sudoare comunistă căci lideri au pus şi umăr şi faptă la zidirea şi propăşirea... neamurilor. Aceasta este numai o mică parte din marea poveste care este intr-o continuă derulare.