ninge prefabricat

toamna asta îmi face ochi dulci şi zile senine

departe de noi gerul aspru şi amocul plin de chiciură

departe chiar şi ceaţa dimineţilor triste

frunze alergând isterice pe stradă

minute semănând revoltă

şi frângeri de carmă devenită inutilă

jumătate de viaţă tăiată de jumătate de viaţă

sunt şi eu o carte de joc într-o mână moartă

ale cărei detalii nu se mai disting

dacă o atitudine nu poate fi domesticită

trebuie repudiată la stâlpul infamiei

şi lapidată pentru puterea exemplului

cu elanul tăiat şi genunchii striviţi

cu coatele sparte săgetând noroiul

îmi caut ochii scoşi cu bună intenţie

lacrimile cern depărtările

sângele lasă semne-n pădure

numai timpul ninge neutru