adevărul este unic dar sună diferit

mi-e dor de o ploaie spune tăcerea din mine

ne putem vedea la zece şi jumătate dă de înţeles nostalgia ta

hai să ne prefacem că ne-am uitat rolurile

şi să dăm frâu liber improvizaţiei

n-am mai creeat nimic nou de o veşnicie

şi dacă timpul tot ne macină

putem repeta ca un mecanism stricat

am încredere în tine, am încredere în tine

m-am decis, am să-ţi cânt un răsărit

ce nu şi-a limpezit încă culorile

iar tu o să-mi dansezi o ploaie

care n-are nevoie de coregrafie

toată lumea caută ceva adevărat

numai că nu toţi caută unde trebuie

nici în afară, nici înăuntru

şi partea dureroasă e că nu vor să aprindă lumina

poate că aseară am plouat

poate că ai dansat în felul tău inimitabil

poate că am fost un răsărit deosebit

sau poate că ai rupt tăcerile ce ne acopereau

dacă stau şi mă gândesc,

cred că putem inventa lumea adevărată