salutări din omul obiect

o cacofonie numită viaţă mă ia în primire cartelându-mi aerul

şi am fost până la un punct un om de înţeles

apoi m-am rătăcit printre cuvinte

şi am ales tăcerea

după care am lăsat împietririle

să mă cotropească, să se caţere pe toate visele

şi toate nălucirile de speranţă

şi lumea s-a obişnuit

să mă folosească

ca prespapier pentru apăsările lor

ca suport pentru aşteptările lor

sau pur şi simplu ca fotoliu