Postări
o cameră moale, capitonată
croită din sânge şi carne de femeie
cu lumină filtrată
cu sunete înfundate
şi o pace dată de pulsul slab
monoton
dătător de viaţă
ultima dată
am fost sfâşiat, strivit
ars cu aer şi dat cu capul de lumină
de nu mai ştiam ce să fac
şi-atunci am plâns
să-am ţipat cât am putut
ca să mă audă
să ştie că sunt parte din lume
să se ştie că am venit să-mi iau în primire
palmele, sarcinile şi îndatoririle
dar cum va fi la următoarea trecere
rămâne de văzut
şi de trăit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu