marți, 14 iunie 2016

femeia in rochie albastra


dimineata nu da semne ca ar avea ceva deosebit de spus
de aceea poate ca nici lumea nu i-a acordat prea multa atentie
dat o bata neobisnuita cu tacerea si imobilsmul
isi face datoria destramand vraja

lasati cuvintele sa ajunga la mine
impreuna vom spala sangele de pe strazi si spaima din oase
sau poate ca osteniti de atata asteptare ne vom incolona
luand drumul catre alte orizonturi imateriale

cand dimineata isi trage la repezeala o rochie albastra
si-si pune toate sperantele is poseta de rafie bej
nu se mai uita la batele ce bat aerul nerabdatoare

si pleaca linistita sa moara putin catre seara

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu