şopârle, soare, greieri şi uitare

astăzi vântul îşi face de lucru printre noi

nisipul îşi urmează chemarea biciuindu-mă

ziua pândeşte miezul veri dezmorţindu-se

şi se adună în oglinda cerului

mâncându-şi coada

soarele a uitat unde trebuia să ajungă,

s-a ciucit lângă noi şi ascultă povestea unei nopţi de vară

iar eu, obosit şi cu gâtul uscat

n-am vrut să mă opresc

şi am lăsat povestea să-şi depene amintirile

în căuşul palmei stângi am găsit umbra unui greier

murise încercând să urnească tăcerea

din visul ameţitoarei ape

ce a uitat că până şi umbrele

îmbracă dantelă de rouă când îşi iau zborul

nisipul desluşeşte tivgi uitate

şopârle năpârlesc cerul golit

un greier decupează cercul morţii

pământul în uitare s-a-nvelit