cu rost

înainte vreme, te căutam prin locaşuri

căci aşa înţelesesem eu, că trebuie să te caut în lemn, în sticlă,

în flacăra căţuiei, în locuri strîmte sau boltite, numărând paşii cuvintelor

dar ramura-nflorită m-a săgetat cu răspunsul ei parfumat

zbatere inutilă, alergătură în van, ipocrizie

eu te căutam în cu totul alte locuri decât acolo unde tu mă aşteptai

culcuşit în pătuiagul sufletului, acolo unde inima îţi cântă

liniştindu-ţi temerile şi nedumeririle

nu Doamne, nu m-ai pierdut, chiar de mai rătăcesc cărarea

vezi bine, eu doar încerc să te liniştesc liniştindu-mă

căci atâta timp cât te port adânc încrustat

nimeni şi nimic nu ne va despărţi… şi împreună ne vom înălţa cântec