Postări
- Lumea este a
tinerilor
- Aşa este. La moarte
cu toţi ceilalţi.
- Moarte boşorogilor.
- Să curăţăm lumea de
ei
- Să o facem
frumoasă, simplă şi fără echivoc.
- Linişte. Linişte.
Să-l lăsăm să termine ce are de spus.
- Da. E timpul să
facem o nouă revoluţie. Să înlăturăm tot balastul social care atârnă de
gleznele noastre ca nişte pietre de moară. Dar pentru a fi siguri că totul va
fi Ok, trebuie să ne decidem asupra vârstei maxime pe care o poate atinge un
om. În felul acesta nu vor mai fi nici
un fel de discuţii, nu vom lăsa loc pentru interpretări şi pentru
sentimentalisme.
- Da. Aşa e. Eu zic
că vârsta de cincizeci de ani e o vârstă potrivită. Şi în felul acesta nu mai
avem nevoie nici de un sistem de pensii care să piardă banii pe drum, să plătim
oameni care să ţină socotelile şi să facă tot felul de matrapazlâcuri.
- Da.
- Aşa e. Sunt de
acord.
- Dar... staţi puţin,
mama are 50 de ani deja... asta înseamnă că nu o să o mai văd când ajung acasă?
Sau peste o săptămâna?
- Da. Am spus că acum
vom stabili o vârstă tocmai pentru a ne uşura sufletul, conştiinţa şi munca.
- Într-adevăr, va fi
o muncă dificilă. Şi întrebarea e ce vom face cu toate aceste cadavre? Le lăsăm
aşa să putrezească pe străzi şi în case? Nu se poate.
- Păi care e
problema?
- De unde atâţia
gropari care să facă treaba asta şi de unde atâta loc?
- Da. Asta poate fi o
problema. Dar dacă îi ardem?
- Prea multă
funingine şi cenuşă. Cel mai bine îi îngropăm în picioare cu un pumn de
seminţe. Şi în felul asta vom regenera pădurile aducând verdele iar pe planetă.
- Da. Să revenim la
vârstă. Cât să fie limita?
- Peste o lună
taică-miu ar trebui să împlinească 61 de ani. Deja i-am luat un set de undiţe
pe care îl visează de o viaţă. Adică l-am luat degeaba? Nu mai pot să îi fac o
bucurie bătrânului?
- Cred că ne batem
capul prea mult. Ori facem revoluţie ori nu mai facem.
- Într-adevăr, grea
decizie.
- Fiecare poate avea
pe cineva bătrân, ori aşa nu se poate. Legea e pentru toţi nu putem face rabat.
Şi mai ales nu putem vinde recompense. Nimweni nu trebuie să treacă de această
limită stabilită.
- Şi întreb şi eu,
dacă tot dăm legea ce facem cu cei care încearcă să se ascundă? Sau cu cei care
încearcă să-şi ascundă bătrânii?
- Bună întrebare. Păi
eu cred că o să scriem în lege că se pedepseşte orice tentativă de ascundere cu
pedepse de la pierderea unui an până la pierderea vieţii. Cine vrea bătrâni
trebuie să suporte consecinţele.
- Şi o să scriem în
lege că nu se mai plăteşte pensia? Păi în cazul asta o să avem bani că să
înmormântăm toţi bătrânii şi ne mai şi rămân ca să ne distrăm.
- Da. Aşa e. Dar...
dacă nu vor mai fi bătrâni, mie cine o să-mi mai dea bani de buzunar? Că eu nu
am muncit o zi din viaţă şi nu ştiu cât de greu poate fi. Ai mei au avut grijă
de mine să nu duc lipsa de nimic. Îi şi văd cum îşi rup de la gură ca să
strângă bani pentru chefurile mele. Eu de unde mai iau bani?
- Or să fie ajutoare
sociale. Dacă or să rămână banii de pensie ce-ţi mai trebuie să munceşti?
- Aşa da, îmi
convine.
- Dar dacă toţi o să
luăm ajutoare sociale cine o să mai muncească?
- Păi cine munceşte
şi acum. Sau poate că o să ne zbatem să facem roboţi care să muncească pentru
noi.
- Da, da, da. Aşa e.
Putem să punem roboţii la treaba. În felul acesta ei vor face stocurile
necesare şi noi ne vom lua cât trebuie şi ce trebuie. În felul ăsta nu va mai
fi risipă şi nici nu vom mai cheltui cu toţi cei care nu mai pot. La coş cu ei.
- Bun. Bun. Dar că să
pornim discuţia asupra legii trebuie să stabilim limita de viaţă. Punct. Supun
la vor cifra de 55 de ani.
- Nu e bine. Eu am
deja 53, ori asta înseamnă că până terminăm cu bătrânii îmi vine deja rândul la
moarte. Eu când mă mai distrez?
- Atunci punem limita
la 60. Eu cred că este echitabil. Oricum nu putem aştepta pe toată lumea şi
niciunul nu poate da înapoi. Aşa că asta e. Supun la vot limita de 60. Cine
este de acord? Toată lumea. Cine se abţine? Nici unul. Cine este împotriva?
Unu, două, trei, patru... zece. S-a votat. E necesar să-i întrebăm pe cei zece
de au votat împotrivă?
- Putem. Dar vă spun
eu că totuşi cel mai bine este să o punem la 65 de ani. În felul asta de la
muncă pleci direct la groapă. Fără regrete, fără mofturi. Şi dacă am zis 65,
atunci 65 rămâne.
- Bine. Toată lumea
65. Aşa rămâne. S-a votat. S-a aprobat. Ce-ar mai fi de-adăugat?
- Modul cum se va
proceda. Trebuie să ştie lumea ce are de făcut. Să nu se creeze panică sau
îmbulzeală. Eu cred că fiecăruia ar trebui să i se repartizeze un bilet cu o
călătorie dus. Şi e bine ca fiecare să plece către altă locaţie decât zona de
viaţă.
- Da. Şi mie mi se
pare corect aşa. Din două motive. Ultima călătorie poate fi transformată într-o
adevărată ceremonie cu timpul şi în al doilea rând rupându-l pe om toate ale
lui îi va fi mult mai uşor să accepte moartea.
- Nimănui nu îi va fi
uşor să îşi accepte moarte. Dar dacă o facem ca pe o onoare sau... dacă vreţi
putem institui medalia morţii. Un ultim sacrifiu pentru a lăsa lumea mai curată
şi mai bogată copiilor şi nepoţilor.
- Lumea este a
tinerilor. Această va fi lozinca noastră.
- Da! Şi aşa cum au
făcut pe timpuri jocul ăla cu Balena Albastră pentru puştani putem să facem şi
noi un joc pentru old boys ceva gen Văduva neagră sau Praf de stele…
- Bun. Dar ca să
terminăm ce avem de făcut trebuie să revenim la ale noastre. Deci, ce mai
trebuie făcut?
- Păi în primul rând
trebuie să ne unim. Toţi tinerii din lumea asta trebuie să preluăm puterea, să
ne unim într-un guvern sau parlament comun şi să adoptăm cât mai urgent noua
lege. După care putem face o Constituţie universală care să înceapă cu “Omul este
cea mai importantă avere a umanităţii de la naştere şi până la moarte” după
care, în articolul doi vom stabili că oficial moartea survine la vârstă de 65
de ani ca o binecuvântare, ca un omagiu adus tinerei generaţii şi ca o datorie
morală a celor bătrâni.
- Îmi place. Abia
astapt să ajung la 65 de ani ca să-mi fac datoria.
- O să te văd peste
30 de ani dacă vei mai spune la fel.
- Voi spune la fel
oricând şi oricât va fi nevoie.
- Vom vedea.
- Ce altceva mai
trebuie să facem?
- Să stabilim
procedurile de … cum facem? Ce utilizăm?
- Pentru ce?
- Păi pentru moarte.
- Da. O pilula de
ecstasy, un ac în venă şi sângele se scurge singur. Oricând poate fi nevoie de
o picătură de sânge. Abia nu o să mai fie nevoie de donator universali.
- Da. Bună
observaţie.
- Şi după ce îi
extragem sângele mai injectăm ceva? Apă, otravă, chloroform? sau cum facem?
- Injectăm apă cu
nutrienţi ca să ajutăm copacul ce va fi să crească.
- Numai detalii şi
iar detalii
- Păi e bine să ştim
de la început ce trebuie făcut ca să nu ne pierdem timpul după aceea.
- Deci o să facem un
inventar, hai să-i spunem recensământ, după care facem o programare şi începem
cu cei mai bătrâni.
- Da. Putem să
stabilim anul “0” peste doi ani şi în perioada asta de tranziţie putem începe
cu cei mai în vârstă ca nu ne aglomeram.
- În acelaşi timp
cred că trebuie să găsim oameni care… care pot face… ceea ce trebuie făcut.
- Adică oameni fără
suflet. Fără remuşcări. Fără regret.
- Cam aşa ceva.
- Da. Asta poate fi o
problema. Dar în acelaşi timp Soluţia este şi mai ieftină. Trebuie să realizăm
un robot doctor care să facă toate aceste operaţii, de la pilula de început,
extracţia sângelui cu o mască de anestezie şi apoi pregătirea pentru plantare.
- Îmi place cum sună
asta cu plantarea.
- Şi în acelaşi timp putem
robotiza o maşină foreză care să execute gropi de trei metri adâncime la
fiecare zece metri distanţă cu alţi zece metri între rânduri şi o mini remorcă
batantă care să planteze câte un bătrân în groapă. Aşa cum acum avem combinele
de colectat recolta de pe câmp putem avea o combină de plantat oameni-pomi.
Simplu, eficient, economic.
- În principiu am cam
stabilit paşii de urmat. Următoarea mutare, trebuie să punem pe hârtie toate
aceste reglementări şi să trimitem oamenii noştri în toate ţările cu care avem
contacte şi unde avem oameni de nădejde. Eu cred că un an de zile va fi de
ajuns ca să ne sincronizăm mişcările şi să punem bazele revoluţiei eugenetice.
În felul acesta din momentul când vom avea guvernul mondial vom putea stabili
cu precizie anul “0”. Şi în acelaşi timp vom putea decide ce tipuri de păduri
corespund cel mai bine fiecărei ţări participante sau dacă vreţi fiecărei
regiuni.
- Eu cred că aş vrea
să nasc un castan sau un stejar. În felul ăsta voi fi de folos animalelor care
se vor hrăni cu ghindele sau cu castanele mele.
- Eu cred că un con
de brad mi-ar place mai mult. Aş vrea să fiu brad de Crăciun cândva. Să fiu
plin de globuri, de beteală şi de cadouri.
- Gata. Gata. Deci
mâine ne întâlnim să tipărim proclamaţia, constituţia şi legile morţii. De azi
într-o săptămâna putem să trimitem mesageri în toată lumea.
- Vivat Revoluţia!
Vivat Constituţia!
***
- Mâine vom merge
împreună. Vom lua ultima împărtăşanie în faţă copiilor noştri şi apoi ne vom
urca pe catafalc ţinându-ne de mână…
- Poate tu. Eu nu
plec nicăieri. Eu vreau să mor în casă mea… de fapt eu nici nu prea vreau să
mor… de ce nu pot să-mi trăiesc zilele atâtea câte le am?
- Bine, dar legea e
lege. Toţi trebuie să ne supunem ei.
- Constituţia, Legea
şi toate porcăriile sunt făcute de oameni. Şi eu cred că nimeni nu trebuie să
fie deasupra mea. Între mine şi Dumnezeu nu trebuie să fie nimeni… nu aş vrea
să las pe altcineva să-mi hotărască viaţă… ce trebuie şi când trebuie să fac…
- Bine dragoste, dar
legile au fost făcute întotdeauna pentru a fi respectate… nu putem să refuzăm
onoarea care ni se face…
- Ba eu pot foarte
bine… nu am nici o reţinere… şi sincer îţi spun dacă nu aş fi prea bătrân aş
pleca în sălbăticie, departe de lumea dezlănţuită… cum au trăit alţii mâncând
rădăcini şi ciuperci aşa aş putea trăi şi eu…
- Bine, dar tu nu ai
mai ieşit din oraş de patruzeci de ani… şi mâncarea trebuie să o iei de la
cantină… nimeni nu mai ştie să prepare mâncare
- Exact… serviciu,
casă şi iar serviciu-casă… patruzeci de ani am muncit ca să ce?
- Ca să îţi aduci şi
tu contribuţia la bunăstarea socială.
- Să-mi aduc… era să
spun eu ce… i-a mai văzut cineva pe cei două sute în ultimii şaizeci de ani?
Mai ştie cineva dacă trăiesc sau când au fost înlocuiţi?
- Are vreo
importantă?
- Are pentru că ei
îşi pot lua viaţă înapoi şi pot trăi cât vor ei…
- Bine dar asta
contravine tuturor legilor… nu ar face aşa ceva… tocmai ei…
- Ba bine că nu…
cine-i controlează? Cine le poate impune ceva?
- Dar nu se poate
- Ba se poate. Dar…
hai mai bine să ne culcăm. Oricum mâine va fi ultima zi.
- Noapte bună
dragostea mea
- Noapte bună
***
- Astăzi, în cadrul
acestei ceremonii va declar purtători ai medaliei de onoare a Pământului. Va
înmânez pastila onorifică şi va urez trecere lină.
***
- Arată-mi ceva ce
încă nu am văzut. Surprinde-mă te rog
- O să-ţi arăt
moartea.
- Bine, bine. Dar
moartea am văzut-o de atâtea ori încât nu mai e o noutate.
- Da. Da. Da. Ai
văzut moartea altora, dar nu ai văzut moartea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu