poveste… de mai…

te-am luat maică pe un ciur de mălai că n-au vrut bani

şi eu cu tac-tu ne-am făcut milă de tine

să nu vezi cerul cu ochi plânşi

                hai ciorică ieşi la soare cu pene muiate-n aur

şterge lacrima ce arde, cântă-ne ca să uităm

dans peltic printre cuvinte cerne paşi pierduţi în noapte

plouă cu-amintiri desculţe în deşertu-acestei vieţi

cer şi nori de iarnă tristă, plânsă

                mă iubeşte femeile şi e moarte după mine

                eu biet caloian de tină dus pe apa sâmbetei

şi-am încălecat pe-o bârnă ce-atârna dintr-un ochi trist

am luat fumul din căţuie, toiagul din piatră vie

şi-s la poarta din poveste, temelie

                carnea freamătă, se zbate, adumbrind vise deşarte

                degetele muşcă aer şi tânjesc a tinereţe, pleoape creţe