mi-e dor de mine însumi

check-in, gate number twenty five, running like crazy, enjoy

passport, money to buy a visa stamp, work paper filled, and waiting rows

yes sir, no men, of course, for sure, I am your brother

mă uit în jur şi nu dau de mine, cred că m-am rătăcit în viaţa asta

iphon-ul nu-i un gadget, e însuşi viaţa ta, conexiunea la realitate, la spaţiu şi timp

şi atâta timp cât îl foloseşti înseamnă că trăieşti

dar pentru foarte mulţi dintre voi eu nu mai sunt în viaţă

cuvintele mi s-au uscat pe buze

gândurile mele duse de vânt nimeresc tot în deşerturi

şi nici sărutul nu mai are parcă acelaşi gust

când eram mic mă îmbrăţişăm singur, sau măcar genunchii aduşi la gură

apoi am început să uit de mine deoarece altele erau priorităţile

iar acum stau şi mă întreb de când ? până când?

înainte vreme, iarna însemna ore şi ore de bulgăreală şi sanie

pe când acum se rezumă numai la mocirlă, troiene neridicate şi frig,

singurătate şi priviri deznădăjduite prin fereastra oarbă

primăvara se destrămau gerurile şi se arătau ghioceii

dar eu nu băgam de seamă pentru că rătăceam printre cuvinte

legănându-mă de un şnuruleţ împletit cu alb şi cu mult roşu

astăzi cumpărăm sentimente şi simboluri 

ca să vorbească ele în locul nostru, doborâţi fiind de stresul inutil

al unui mâine ce şi-a pierdut parfumul primelor narcise

niciodată vara nu era îndeajuns

şi multe băi rămâneau nefăcute din cauza unui gaj sau a unui joc de cărţi

răsfirat pe o plajă tot mai pustie la ceas de seară când buzele aveau gust de arsură şi de mai încă

poate că toamna, poate că mâine

sau poate că nu