viata ca o fata morgana

timpul nu mai are rabdare cu noi, avalansa starnita si de neoprit

dar cu toate acestea tin sa-ti spun un lucru banal

de cate ori vei dori sa-mi spui ceva, eu voi fi pregatit sa te ascult

asa ca nu trebuie sa te pierzi in introduceri pompoase

pentru ca eu atat stiu sa fac

viata se pierde in amintiri inutile

descoperindu-ti pete intunecate pe cerul nostalgiilor

si dupa cum spunea un intelept: singura certitudine este moartea

chiar daca nu stim (sau poate ca-I mai bine) cand si cum

restul e doar vanare de vant in pustiul de cenusa

calauzele si camilele adulmeca urmele acoperite de vanturi intreaga lor viata

numai ca vine un moment cand fiecare depune armele si cedeaza

constient ca vantul ii va spulbera urmele si numele

ceea ce alearga sprintena in fata ta e umbra mortii

in timp ce tu crezi ca urmaresti acea zana numita viata