şi mă priveai cu căldură

alarma pusă la o uitare şi un sfert conţinuă să tacă

nu era încă timpul ei, mai avea de aşteptat

până când putea scoate un sunet

dacă te uiţi la mine poţi vedea un om adâncit în visare

un suflet pe care privirea ta îl leagănă şi-l creşte

trecându-l nevătămat prin cercurile nopţii

de fiecare dată când mă trezesc, mă lovesc de privirea ta

ce mă aşteaptă cuminte în colţul ochilor

ca un surâs abia schiţat

numai că, asemeni prinţului din poveste

mie mi-e dat să dorm mai toate surâsurile tale sincere

şi fără să ştiu de ce, căldură îmi face bine, şi mai trăiesc  o zi

în aşteptarea unei nopţi înfrigurate