urletul

undeva departe de mine, Spartacus, Adagio

lângă mine o mare de linişte

şi la padoc o eclipsă totală de viaţă

freamătă şi bate din picior

cerul sfâşiat urlă de durere

pietre de foc îi ard măruntaiele norilor

lac rimile se ard la mâini incercând să oprească

prăpădul iscat de frumoasele stele căzătoare

dacă aş fi zburat aş fi căzut ca Icar

sfărâmându-mă cu toate visele alături

dar stele cad, piatră în mijlocul drumului

obligând la ocol şi adăstare

ciudat, cum s-au scurs atâţia ani

fără să-mi insemne prezentul trecut

cu evenimente şi amintiri

lăsându-mă curat ca în momentul arderii de tot

undeva în adânc clocotesc

toate neliniştile şi spaimele şi durerea nemişcării

şi când vântul va roade coaja ce mă apără

urletul copt va revărsa, pârjolind tăcerea