duminică, 9 octombrie 2016

când nici oglinda nu mai ştie ce să spună

ridurile s-au strâns la sfat descâlcind tăcerile
amintirile bat pas de defilare prin faţa tribunelor goale
uralele duse de vânt sperie porumbeii
adormiţi printre firimituri

defileul fricii desparte o taină de alta
aici pe malul ăsta miroase a iarnă viscolită
numai sângele se zbate în scocuri
răsturnând primăveri uitate

măştile veneţiene se desprind din palisade
cărămizi măcinate de ani şi frustrări
de sub tencuieli inutile
răsar toate îndoielile

oglindă oglijoara,

care-i cel mai frumos vis ce stă să moară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu