n-am timp

da, din ce in ce mai multa lume se vaita si incepe sa recunoasca

erau vremuri frumoase cand ma pierdeam pe culoarele bibliotecilor

printre rafturi grele ca livezile rasufland greoi in toamna tarzie

pasi impiedicati, amintiri rascolite si mulre regrete aburind lentilele

baia de cuvinte, a ramas undeva intre coperti macinate de dor

cand suiai intr-un tramvai sau intr-un autobuz la vreme de schimb de tura

simteai cum aerul iese din incinta pentru a face loc temerilor, gandurilor, intrebarilor

si nici sudoarea nu indraznea sa-si faca loc catre suprafata, ascunzandu-se

intr-o idee...baia de multime te purta de la agonie la extaz in functie de pozitia sociala

Moromete isi petrecea timpui in poiana lui Iocan pentru ca era un loc proprice

cu timpul, poienile au fost rationalizate si transformate in solarii

sau care era mai pricopsita lua in spate un bloc scorojit cu veceul in fundul curtii

iar baia de idei s-a transformat intr-o modalitate de a spiona ce este in sufletul celuilalt

dusurile scotiene au aparut ca o necesitate de a economisi energia

asemeni organismului ce prefera perioada hibernala a somnului prelungit

undeva in adancurile constiintei se da o lupta intre dorinta de a simti imbratisarea apei

si nevoia de a economisi putina energie, asa ca baia simpla devine vis si speranta

de ce tot acest slalom printre cuvinte?

pentru ca nu mai am timp nici de mine, nici de voi si nici de cuvintele ce asteapta afara

noaptea mintii aduce cu ea exodul, abandonul si incrancenarea

frunzele isi cauta locul de compost, radacinile se trag de par si fac poteca prin cer