duminică, 9 octombrie 2016

ignem


undeva la orizont, eşti tu, culoare greu de definit
cernând aşteptări albastre într-o mare debusolată
aici, toamna-mi curge-n vene uitare

răstoarnă-mă brazdă, îngroapă-mă adânc în mine
după somn greu primăvara se înalţă pe vârfuri,
dintre valuri îngheţate de tăcere

să ardem totul, punţi şi corăbii

sfidând culorile ce n-au ieşit din hibernare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu