pilda semanatorului

hai mai omule, nu mai sta pe ganduri

iesi din cochilie ca uite lumea toata steapta sa te vada

cum infigi tu fierul in carnea reavana rascolindu-i amintirile

si cum arunci tu cuvintele sa dea rod bogat

si ma cautau cuvintele inghesuindu-se sa-mi cada-n palma facuta caus

si sa le arunc in brazde urechi si-n brazde inimi

pentru ca cele cazute pe alaturi

nu rodeau

dar cele cazute in inimi curate

isi desfaceau baierele silabelor si incolteau idei

care cresteau itindu-se din noaptea spaimei

in fire de lumina pline de viata

si patos

si mai erau cele ca intrau pe o ureche si ieseau pe cealalta

impinse de valuri de pizma domoala

pentru ca nu oricarei urechi ii este dat sa inteleaga

fiorul soaptei

si astfel lasau cuvintele slobode

sa plece-n pribegie

fericit cel ce-si poarta cuvintele in san aparandu-le de vremelnicia lumii