din trei locuri dragi

"aş fi trecut oricum "
drumul meu duce crucea şi cuiele
mă lasă puţin în urmă dar ştie că-l ajung mereu
de obicei pe-nserat
când cad pleoapele şi mă acoperă

"asta-i tot"
creşterea şi descreşterea imperiului, brusc,
fără iubire, fără emulgatori
fără ecou
ca o brazdă netrasă

"mă bucur să aud" noaptea
când se lasă istovită alături şuierând
asta înseamnă că nu sunt singur
când mâinile astea
tremură a plâns

mi-a fost dor
atât scrie pe frunza crudului
venă şerpuind prin spatele ochiului
rătăcit prin iarbă
a somn