rupere

rupere

genunchii mei sprijină pământul
ţinându-l departe de zbaterea cerului sufocat
timpul îmi curge printre picioare
răsucindu-se şarpe, uitând de păcat...

mâinile mele, aripi retezate
visează să poarte tăcerea departe...
cern aerul cu disperare şi uimire
umbre ce îşi iau crucea în primire

umerii mei, avalanşă greoaie
te strivesc, răscolind trecutul
şi nici măcar ochii pioleţi
nu mai pot rezista presiunii





&

am râs de tine, te-am scuiptat
palme şi pumni în locul dragostei ţi-am dat

&

cine are părinţi să-i ucidă în gând
să nu-i vadă cerşind, un surâs, un cuvânt

&

mi-am împărţit toată gradina în patrate
reinventând albul şi negrul flăcărilor
cu iertările şi blestemele mele