copilul îngropat în mine

noaptea, când cerul se-nfăşoară şi mă strânge
îl văd, cum îşi duce genunchii juliţi la gură
şi plânge cu întrebări şi tăceri

povestea lui e inutil de banală şi comună
asemeni griului zăpezii ce aleargă pe trotuare în căutarea plutirii
e povestea unei curiozităţi ce zgârmă în praful uitării

"în adâncul sufletului se cască prăpastia spaimelor noastre
acolo, pe buza ei s-a oprit şi a ascultau ecoul zilelor lăsate să cadă
şi pentru că tăcerea creştea străină de aşteptarea lui
s-a decis să caute rădăcininile
dincolo de cadere, dincolo de plutire, dincolo...
acolo unde zgomotele se sparg în tăcere

cutremure de tot felul s-au agăţat de marginile prăpăstiei
îndoielile au măcinat tăria sufletului rătăcit
şi ploaia de stele a tras cortina peste liniştea din adânc

prăpastia nu mai e prăpastie
spaimele s-au maturizat aşteptând alte vremuri
numai ochii lui mă caută noapte de noapte