hoţul de cuvinte

aştept să ning,
îţi sună cunoscut?
dar vorbele îmi plouă încontinuu
din sufletul păstrat într-un cuvânt
noroiul se prelinge stins
un hohot mut
de plâns

aştept să pleci, aştept s-adormi,
cu-a-tale vorbe să mă înveşmânt
că-n sărăcia mea de verbe ştirbe
am loc doar de uitat mormânt

împodobit-am casa cu a tale vorbe
şi deschideam oricui să vadă că-i frumos
în poartă ai oprit şi m-ai certat
spunând că hoţului de nu îi tai o mână
năravul iar l-o duce la păcat
căci răutatea-n suflet i-e stăpână