întrebarea sfărâmă straturi de-ntuneric
şi rădăcinile ei macină pompând seva neliniştii
către miriadele mugurilor
lumea îşi caută fagaş să-şi verse neliniştile
şi-atunci degetele mele pipaie realitatea scrisă-n braille
puncte neliştite crescând la sân tumora eliberatoare
moartea căprioarea s-a scris pe cerul gurii cu toată dogoarea şi arsura
în timp ce repetabila povară mă poartă prin viaţă desculţ
departe de simplitatea unui sărut şi de nevinovata uitare
luni, 13 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu