Revolutia culturala
a-nceput marti
Caderea sistemului e doar o
chestiune de timp, de zile, de ore, de minute…de cuvinte… tinerii, satui de
minciuna au ales sa iasa-n strada cerandu-si drepturile. Peste tot focuri
focuri ard carnea manelelor cocotate pe tocuri… afise pline de taceri de
osanza, purtate de vant, bucati inutile de searbada panza.
Oamenii legii scot guri
muscatoare la geamuri si trag
Prima care cade e cultura…
Literatura nu se poate apara de
cuvinte caci ele-s chiar viata ei
Teatrul secerat cade tragand
disperat Cortina
Muzica presimtindu-si sfarsitul
are puterea de a ramane-n scena intonand muzica funebra
Iar pictura cu ultimele sale
puteri trage o dunga neagra pe drapelul zilelor ce vor veni
A mai ramas ceva de terminat?
Dansul ingheata intr-o pozitie
grotesca
Asa cum numai mainile anchilozate
de uitare mai pot daltui in lut spaima
Daca nu mai este cultura,
educatia ce rost mai are?
Asa ca toate scolile sar in aer
Manualele cad prada flacarilor
nesatioase
Iar cerneala se imprastie
sufocand ultimele spasme ale verdelui candid
Peste tot opere mutilate, suflete
inghetate, carti aruncate
Iar libertatea de a ne intoarce-n
grote flutura steagul victoriei
Semne moarte, cuvinte sparte,
sunete guturale, spaime ancestrale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu