despre eu…

cred in mine, in familie si-n Dumnezeu

restul sunt statii si vehicole pe drumul vietii

ce-ar mai ramane daca m-as pierde

un nume rasunand, casa goala prin care doar uitarea mai adasta

dar chiar daca sunt motorul vietii mele

o masina fara roti e doar un monument de rugina

si fara cei dragi si apropiati sufletului nu pot rostogoli nici macar o secunda

iar El e cel ce pune-n miscare acest motor

la care a adaugat si roti de nadejde pentru orice fel de vreme

stiu ca suna ciudat ceea ce spun

dar toate cuvintele au drept la viata si nu pot sa renunt

la casa, la motor si la forta motrice din care m-am intrupat

stiu ca multi se supara ca nu am spus nimic de prieteni, de cunoscuti, de rude

dar daca cineva isi poate inchipui ruland toata viata printr-un tunel cenusiu si nepersonalizat se inseala

fiecare dintre voi este parte a fiecarei zile

cu detalii, lumini si umbre si de ce nu cu ploi repezite sau geruri muscatoare

dar viata fara aceasta trecere in revista a tot si a toate

ar fi anosta, inodora  si incolora…

candva…stiu asta…o simt…va veni si vremea cand il voi pierde definiv pe eu…

imbracand haina eternului anonimat