izvorul cuvintelor

sunt locuri pe fruntea cărora scrie „staţie terminus”

sunt oameni porniţi în pribegie către

şi oameni ce se-nvârt în cerc

fără să găsească ieşirea

sunt locuri numite munte sau munţi

când singularul şi înfrăţirea se adună laolaltă

şi nasc frunţi pierdute-n ceaţa cuvintelor

ce lăcrimează poeme

sunt oameni în care lumina lasă răni

durerea picură uitare şi spaimă

măcinând cuibul cuvintelor

ce-şi caută împlinirea