Ziua marelui NU
Cand marele NU a fost rostit toata visarea s-a cutremurat si
somnul bineprimitelor ore s-a prabusit in neant aruncand-ma in mijlocul
oceanului dezlantuit al temerilor, impacarilor si acceptarilor. NU-ul a considerat
de datoria lui sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Nu trebuie sa mai pierzi
timpul, Nu trebuie sa mai visezi alergand cu capul prin nori si cu inima larg
desfacuta la simtaminte…Nu trebuie sa te mai opui normalitatii asa cum o stim
si o vedem noi… ziua marelui NU inseamna de fapt o noua rabufnire a bataliei
duse de la inceputurile vietuirii mele… ori voi accepta ceea ce mi se spune,
impune ori voi fi eternal peregrine, alungat din toate portile, din toate
pietele, din toate comunitatile pentru ca oprobiul si lapidarea ma urmaresc ca
o a doua umbra…ziua marelui NU inseamna retragerea dar nu abandonul, ziua
marelui NU inseamna incetarea razboiului dar nu acceptarea infrangerii,
abandonul…
Lumea e plina de dervisi rotitori in lumina palida a Lunii,
de asceti ale caror ramuri s-a mumificat prin desert de peregrine etern
ratacitori… voi fi parte a lumii, cuvant urlat in tacere, ochi lacrimand pentru
lumina ranita in zori si gong al tristetilor primilor fulgi ratacitori…eu NU…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu