Postări
suntem plini de inspiraţii şi odată cu aerul
tragem pe nas linia curbă a decepţiei
ce precipită întru orbirea
glonţului de-argint
dacă dragostea ar pluti în aer
polen alungat de vânt
atunci fluturii
nu ar mai trebui să zboare
dând ocol întregului pământ
spaimele lor pun cătuşe grele
libertăţilor noastre adultere
cuvintele toate sunt fugărite
iar gândurile sunt pironite
pe crucea tăcerii
bezna nopţii se întinde
florile se ofilesc
din stomac nu urcă fluturi
leşuri putrede roiesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu