vorbind de bine

iubirea se strânge-n mine

rugându-mă s-o iau în braţe

ca prima oară

prima dată eram prea mic ca s-o-înţeleg

dar soarele mi-a deschis ochii

ploaia mi i-a spălat

şi vântul mi i-a şters

ca să pot vedea iar clar

fără poticnire

vai de cel căruia îi e dat întunericul gol

fără o stea măcar

pe care s-o urmărească

cu preţul nesomnului sau chiar al vieţii

şi mai ales vai de cel

ce nu-şi crede urechilor sau nu cuvântă

sub impulsul inimii

căci ale lui fi-vor rătăcirile

disperate

în căutarea iubirii