ce nevoie ai de un om ca mine?
cuvintele mele sunt bolnave
tăcerile-mi zac în mizerie
visele putrezesc pe fundul desagilor
şi nici zilele nu-ndrăznesc să se apropie
dar mă urmează că n-au dezlegare
de ce-ai venit la mine?
ce pot eu să-ţi ofer?
nimic din cele ce mi-ai spus nu vreau
nici visele, nici cuvintele şi nici tăcerile nu-mi sunt de
vreun folos
ce vreau eu e sufletul tău, pacea lui, umilinţa lui
lumina ochilor tăi sfâşie bezna
iar fricile fug mâncând pământul
pe tine în tot te vreau
să-mi fi şi să-ţi fiu
iar zilele tale pot aştepta la poartă
nouă ne rămân nopţile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu