acolo departe de
lumea dezlănțuită
printre obcinele
răsuflărilor
voi rătăci
acoperit doar de roua visului
ce prinde contur
și luminează
poate că mă voi
rătăci
printre atâtea
lucruri uitate
dar bucuria de a
fi parte
acoperă teama
reducându-i umbra
ca orice grădinar
împătimit
voi săruta bobocul
ce aduna seva-între petale
îl voi adăposti de
soare și de vânt
și floarea
viselor ne va purta spre altă zare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu