să plângem moartea dulcelui din noi

smogul ne cuprinde suflete în cămaşă de forţă

lăsând vederii cercul vânătului ostenit

am exilat iubirea dintre noi

avem butoane, prescurtări şi chat-uri dese

dar când răsare dintre aşternuturi spaima

ne agăţăm de răstignite amintiri

cândva trăiam experienţe în real

gustam, vedeam şi auzeam punctând prin voce  

tactilul era parte componentă-n ritual

intrând în viaţă cu-o senzaţie atroce

prezentul ne-amăgeşte cu miraje

trăieşte clipa la picioarele viţelului de aur

ne aruncăm cu capul înainte

şi-abandonăm tot ce înseamnă amintire

dulceaţa clipei rătăcită-i chiar pierdută

printre sipete şi clondire prăfuite