sâmbătă, 27 iunie 2015

nud


şi nu-i lăsa Doamne să pângărească templul tău

mi-au luat toate cuvintele şi m-au aruncat în stradă
hohotele lor muşcau din goliciunea rămasă
alungându-mă tot mai departe
adânc înfipt în mine

literele săpau şanţuri brăzdându-mi faţa
fără a mai găsi crucişul şi curmezişul
rătăcite în colbul drumului
fără sorţi de izbândă

goliciunea nu doare
la fel ca indiferenţa şi  superficialitatea
dar haina amintirilor
mă fereşte de toată răutatea celorlalţi


să ne-îmbrăcăm în cuvinte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu