nud

şi nu-i lăsa Doamne să pângărească templul tău

mi-au luat toate cuvintele şi m-au aruncat în stradă

hohotele lor muşcau din goliciunea rămasă

alungându-mă tot mai departe

adânc înfipt în mine

literele săpau şanţuri brăzdându-mi faţa

fără a mai găsi crucişul şi curmezişul

rătăcite în colbul drumului

fără sorţi de izbândă

goliciunea nu doare

la fel ca indiferenţa şi  superficialitatea

dar haina amintirilor

mă fereşte de toată răutatea celorlalţi

să ne-îmbrăcăm în cuvinte