sub zodia necuvintelor

nimicul strans in coaja uscatelor cuvinte

ne umple trista viata ce-alearga inainte

sedusi de ipostaza unui prezent absurd

uitam chiar necuvantul din care toate curg

pe cand nici chiar cuvantul

nu se-inchegase inca

eram cu tine parte

inventand legamantul

dezbraca-ma de carnea

cuvintelor sublime

ce si-au pierdut puterea

de-a fi parte din tine

cand trupul mi se scalda

in crudul adevar

minciuna poate naste

cuvinte care dor

intoarce-ma la vremea

cand necuvant erai

si toata limpezimea

in mine o gaseai

in templul trupului cladit de tine

minciuna loc in veci n-o sa-si gaseasca

sfarama a fatarniciei masca

si necuvantu-in mine sa dospeasca