să nu vânezi prin valea asta

să nu priveşti în urmă orice ar fi

alungă-te şi-adună-te din locuri neştiute

căci Valea Plângerii atât aşteaptă

să îţi întindă sânul plin de lapte acru

să uiţi de gustul laptelui adevărat

în care ai crescut şi-n care ai fost înţărcat

nu te-apleca să te priveşti

în taina vorbelor de ieri

că regreta-vei tot noianu’ aducerii aminte

alungă de la tine, uită setea 

şi nu te pierde iar printre cuvinte

pentru că vorbele-s fantome în fereşti

de nu vei asculta păcatul tău să fie

degeaba cauţi drumul spre fosta-împărăţie

cuvintele-s pierite iar locu-i pustiit

şi vei vedea cu moarte, plăti-vei ce-ai greşit