eternitatea vârstei mistice
trece de la o generaţie la alta, de la o copilărie la alta
cruciada copiilor a fost un prim mare semn de întrebare
rătăcitor printre atâtea multe alte întrebări
de unde vin? cine sunt? care-i menirea mea?
şi acestea nu sunt decât primele trei
e timpul când încă te mai uiţi după bau-bau,
îndrepţi perna pentru Zâna Măseluţă
şi te chinui să-l întrezăreşti pe Moş Ene
cărând găleata lui de lipici pentru gene
înger-îngeraşul meu îşi face loc lângă tine
alungă întunericul din spatele pleoapelor
şi deschid zăgazurile viselor
ce-ţi vor inunda toate cotloanele sufletului
undeva departe, finalul mă prinde nepregătit
o ultimă lacrimă se aruncă de la ultimul etaj
către tine copilărie
ce bine că n-ai ştiut toate răspunsurile la-întrebări
ce m-aş face toată eternitatea asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu