orice naştere înseamnă
un big bang de neoprit
ce-îngropat e de
uitare şi te-alungă-n infinit
când soarele-ţi sărută
faţa umbra-ţi arată că exişti
dar când uitarea
te ia-n braţe e semn că nourii sunt trişti
uitarea se înfige
ca pintenul în carne
tăcerea ei huleşte
şi ultima-întrebare
indiferenţa doare
ea e fiica uitării ce îşi strecoară umbra în taina-însingurării
când pleoapa înserării
închide a ta viaţă uitarea te cuprinde în protectiva-i ceaţă
cuvântul ce mă
strigă derviş e în pustiu
uitarea taie-n
carne un mort ce s-ar vrea viu
ca lipsa
din eclipsă indiferenţa muşcă
când trupul
sângerează trecutu-i doar o cuşcă
când viaţa îţi
alege tăcuta umilinţă
uitarea te ajunge
cu alai de suferinţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu