anamneză poetică

simt că poezia mea e bolnavă

nu mai are aceeaşi vigoarea ca la început

şi nici excitabilitatea nu mai e aceeaşi

recunosc, poezia mea nu a mai văzut lumea în ultimul timp

umblă mai mult îmbrăcată şi e cumva mai retrasă

nu mai scoate capul ca la început

dacă ar trebui să particip la un maraton poetic

mi-aş dezbrăca toate versurile inutil de albe

şi m-aş baza tot pe forma clasică, cu rimă

hai să scriem toţi poezie

cu buzele, cu mâinile, cu tot trupul

până când publicul, extaziat, ni se va alătura,

descoperindu-se