de-a valma

minciuna stă cu regele la masă

era o poezie spusă trist în vremuri triste

dar ea, e cea mai venerată-împărăteasă

şi toţi ar vrea s-o aibă aşezată-n cap de masă

cu laptele de mamă am supt minciuna

şi în minciună sufletul mi-am îmbrăcat

mi-aş fi dorit o zi fără minciună,

dar cum să ieşi în lume dezbrăcat?

în nopţi de iarnă, triste sau senine

îl aşteptam nerăbdător pe Moş Crăciun

dar din tramvaiul nopţii îngheţat şi gol

coboară doar fantoma unui Moş Gerilă

la şcoală-am învăţat că-n tot şi-în toate

e doar Partidul şi al său cârmuitor

ce-n dimineţi de toamnă mohorâtă

ne-îndeamnă să culegem roadele de pe ogor