vinicotelici

în ţara şi-n timpul meu se pătrunde foarte greu

vameşi nu-s şi nici străjeri c-am pierdut ziua de ieri

cea de azi e pe trecute, nu stau orele s-asculte

bucură-te suflete de tot ce ştii şi de toate câte le ai

în ziua-n care-am fost copac printre frunze m-am uitat

cerul n-avea rădăcini, dar ce nori frumoşi avea

şi culoarea lui era altfel decât verdele meu

şi-atunci am simţit că mă doare pământul

în alta zi m-am trezit pasăre, printre gunoaie trăitoare

undeva, departe, printre amintiri, aveam zborul

scris în sânge şi-n durerea aripilor

dar care s-a şters de tomberoanele amăgirii

animal n-am ajuns, pentru că nu-mi place violenţa

aşa că am trecut direct la piatră

şi timpul îşi rupe orele în feţele mele

în timp ce-aştept s-ajung nisip purtat de gânduri albe