eu sunt o iluzie, tu eşti o iluzie şi nici viaţa nu arată prea
bine când e strigată la apel
să nu ne risipim în miriade pentru că cerul nu-i făcut
pentru oricine
şi împreună să ne căţărăm, pe cel înalt turn de veghe
într-o zi vei găsi un diamant mi-au şoptit ursitoarele
şi din acel moment cu ochii în pământ am început să caut
strălucirea lui
abia acum, răsturnat, agonizând, îmi dau seama cât de frumos
este totuşi cerul
între o zi şi altă zi am despletit multe nopţi în şuviţe
dar cu toate acestea nu am găsit răspuns la toate
întrebările
şi nici măcar întrebărilor nu le-am dat de capăt
poveştile sunt făcute ca să-ţi dea posibilitatea să te
acomodezi,
cu o altă lume, cu un alt bagaj de vise şi întâmplări
pentru a nu te surprinde nici un cuvânt, nici un gest, nici
o tresărire
când cuvântul vine din interior, atunci trupul înfloreşte
poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu