e vremea…

sub tristul adevăr ne trecem viaţa

şamani ce-n frunze halucinogene cresc nervuri

ne aşteptăm să cadă apa-n scocuri

şi în ecoul ei să devenim iar buni

avem mereu cuvinte inventate

ca să ne uşurăm tranziţia în moarte

utilizăm carcase inutile

să ne ascundem bestiariile prea facile

corp de carne şi durere, sentimente, vise sparte

gol ce simte, gol ce minte, gol ce-şi uită învelişul

şi-n cuvinte părăsite ne-îmbrăcăm de sărbătoare

corp de vise, gol de carne

e vremea impostorilor şi-a imposturii