Postări
cineva spunea că
trecutul nu-i decât o amintire
oare ce se întâmplă
cu cei care uită?
în ce se agaţă rădăcinile
lor ?
mai au ei ceva,
sau sunt săraci lipiţi
fără o umbră de îndoială
zilele trec scurmând
pământul cu degete de lumină
umbra bolovanilor
se ridică abur legănat
ploaia s-a uitat
pe sine
şi rătăceşte prin
ceruri pustii
cărându-şi suspinele
ca să nu ne mai
desconsiderăm încontinuu
umplem saci cu
părţile semnificative
pe care îi
aruncăm între Scila şi Caribda
rotunjind stâncile
crăpate
ca o finală
uitare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu