prins în propriile-mi prejudecăţi mă zbat să-mi aflu libertatea

cere şi ţi se va da

şi am cerut Doamne cuvinte meşteşugite

să mă închid în ele şi să le ofer ofrandă buzelor arse

şi a urmat pescuirea minunată

şi de fiecare dată am aruncat năvodul după cum m-ai îndemnat

dar cuvintele se măcinau arătându-şi putreziciunea

şi prefirau printre degete îmbătrânite în aşteptare

şi-atunci Doamne m-am alungat dintre cuvinte

pentru a nu le osândi pe toate

bate şi ţi se va deschide

şi Doamne mi-am ostenit degetele însângerate

cercetând porţile sufletului

dar nu eram acolo să mă aud

şi lumea privea deznădejdea, neputinţa şi aşteptarea mea

până când mi-am luat inima-n dinţi

şi-am pornit către alte porţi

dar rătăcirea m-a ajuns şi m-a luat în braţe

caută şi vei găsi

şi am plecat prin lume să mă caut

dar numai cioburi mă-însoţesc oriunde-aş merge

cuvintele se dau în lături din calea mea

amintirile nu mă reprezintă

pierdut prin viaţă, nici ea nu mă mai vede

şi-mi tot repet

nimic pe lumea asta nu este fără rost

continui să mă caut, să-mi aflu adăpost

libertatea nu e nici în cuvinte, nici în căutări şi nici în aşteptări

libertatea înseamnă aripi, aici şi acum