să nu te temi să mă priveşti

să vorbim deschis, ai curajul şi priveşte-mă în faţă
cu siguranţă că nu poţi să vezi unde se ascunde zâmbetul meu
pentru că l-am prins în căteva culori invizibile
atenuate discret de tuşe de tăcere
cândva puteam să trec drept
insuportabil, nemaipomenit şi chiar indolent
dar nuditatea a devenit o povară
cu toate cuvintele chircite
pline de monturi
şi escare
priveşte-mă fără teamă
toate câte le vezi îţi vor aparţine:
reţineri, spaime, tăceri, uitări
şi mai presus de toate
neputinţă
dificultatea de a renunţa

să te bucuri de orice cuvânt întâlnit
să nu-ţi taci viaţa primită
pentru că e unică