când nu ai nici o vină

s-a prăvălit lumea cu susul în jos de ne-au ajuns capetele unde ne erau picioarele

dar măcar dacă am avea răbdare să privim cerul, să mai punem întrebări

dar nu. noi nu, niciodată... noi nu

îmbracă-te, dezbracă-te, ridicolul rânjeşte, n-ai teamă mergi înainte

la stângaaaaaaaaa! î-na-in-te. marş de aici... cine eşti tu

ca să-mi răscoleşti necuvintele cu îndoielile tale?

cerurile freamătă a furtună, pământul se cutremură a jale

plouă ca-n zilele de demult, dar nu e numai apă

străzi pline de sânge tuşesc tuberculos

vitrine se sparg, manechinele coboară în pas de defilare

haine şui arborează curcubee spasmodice

cândva, aici, era un magazin cu de toate,

azi doar vântul mai răstoarnă câte o frunză putrezită

viaţa e un cal speriat ce striveşte-n galopul său

toate bornele şi reperele

fericiţi cei ce au murit pentru o vină oarecare

dar cei care mor şi nu ştiu ?