labirynth

“lasciate ogni speranza, voi ch'entrate…”

şi-atunci  inima s-a făcut purice, gura s-a încleştat a strigăt mut

şi am intrat în viaţă strângând pumnii gata de bătaie

dar lumina mi-a tăiat linia pleoapelor

iar aerul mă biciuia în adânc

când prima palmă s-a abătut asupra spaimelor mele

poate cândva, voi reuşi să i-o întorc

dar viaţa, insaţiabilă,

pândea la fiecare răsuflare

flamandă cum numai minotaurul mai este

turbată ca o turmă de satyri

când dau căldurile

fiecare zi este un podeţ

fără să ştii unde vei ajunge

iar lumina de la capătul tunelului

e doar un clişeu frumos

pentru că nimeni

nu a mai găsit ieşirea sau

nu a mai avut curajul să ne spună